fisurare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FISURÁRE, fisurări, s. f. Acțiunea de
a (se) fisura și rezultatul ei. –
V. fisura.fisurare (Dicționar de neologisme, 1986)FISURÁRE s.f. Acțiunea de a (se) fisura și rezultatul ei; fisură. [<
fisura].
fisurare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fisuráre s. f.,
g.-d. art. fisurắrii; pl. fisurắri