fisura (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FISURÁ, fisurez, vb. I.
Tranz. și
refl. A produce sau a căpăta fisuri. – Din
fr. fissurer.fisura (Dicționar de neologisme, 1986)FISURÁ vb. I. tr., refl. A produce sau a căpăta fisuri. [< fr.
fissurer].
fisura (Marele dicționar de neologisme, 2000)FISURÁ vb. tr., refl. a produce, a căpăta fisuri. (< fr.
fissurer)
fisura (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fisurá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
fisureáză