firuț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FIRÚȚ, -Ă, firuțe, s. n.,
s. f. 1. S. n. (
Reg.) Firicel.
2. S. f. Numele mai multor plante erbacee din familia gramineelor, foarte răspândite în vegetația pajiștilor naturale
(Poa). –
Fir +
suf. -uț.