fisă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FÍSĂ, fise, s. f. Mică placă de metal, de os, de material plastic etc., care, în baza unei convenții, poate înlocui monede sau poate servi ca marcă de plată în localurile de consumație, la jocurile de cărți etc., jeton. ♦ (Piesă metalică în formă de) monedă care, introdusă în mecanismul unui automat, declanșează funcționarea acestuia.
Fisă de telefon. ◊ (
Fam.; în
expr.)
A-i pica (sau
cădea) cuiva fisa a înțelege repede despre ce este vorba. – Din
ngr. físa.