firmă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FÍRMĂ, firme, s. f. 1. Inscripție executată pe un zid, pe o placă etc., așezată la intrarea unui magazin, a unei întreprinderi etc. și pe care este indicată denumirea, destinația, caracterul acestora;
p. ext. placă, panou cuprinzând această inscripție (adesea însoțită sau încadrată de motive și desene ornamentale, lumini etc.).
2. Denumire convențională sub care funcționează o întreprindere. – Din
germ. Firma.firmă (Dicționar de neologisme, 1986)FÍRMĂ s.f. 1. Inscripție pe o placă, pe un zid etc. cuprinzând denumirea și destinația unui magazin, a unei instituții etc.
2. Nume sub care se întreprinde o afacere comercială. [Cf. germ.
Firma, it.
firma].
firmă (Marele dicționar de neologisme, 2000)FÍRMĂ s. f. 1. inscripție pe o placă, pe un zid etc., cuprinzând denumirea și destinația unui magazin, a unei instituții etc. 2. nume sub care se întreprinde o afacere comercială. (< germ.
Firma)
firmă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)fírmă (fírme), s. f. –
1. Întreprindere, rațiune, socială. –
2. Inscripție pe zid, pe o placă, pe un panou. –
Mr. firmă. Germ. Firma, cf. it.,
sp. firme, bg.,
rus. firma. În
mr., din
it.firmă (Dicționaru limbii românești, 1939)*fírmă f., pl.
e (it.
firma, semnătură p. conformarea unuĭ act; germ. rus.
firma). Inscripțiune mobilă orĭ nu pe zidul uneĭ prăvăliĭ orĭ la casa cuĭva (medic, avocat) orĭ la capătu unei strade [!]. Numele proprietarilor saŭ al asociațiilor uneĭ case comerciale.
firmă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fírmă s. f.,
g.-d. art. fírmei; pl. fírmefirmă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)firmă f.
1. indicațiune pe zid la o prăvălie;
2. numele proprietarilor sau al asociaților unei case comerciale.