firitisi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FIRITISÍ, firitisesc, vb. IV.
Tranz. V. hiritisi.firitisi (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)firitisí,
firitisésc, vb. IV (înv.)
1. a felicita.
2. a cinsti cu băutură (pe cineva).
firitisi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!firitisí (a ~) (
fam.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. firitisésc, imperf. 3
sg. firitiseá; conj. prez. 3
să firitiseáscăfiritisì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)firitisì v. V.
heretisì: ca să ne firitisească CAR.