firmuliță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) FIRMULÍȚĂ,firmulițe, s. f. Diminutiv al lui firmă. – Firmă + suf. -uliță.
firmuliță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) firmulíță s. f., g.-d. art. firmulíței; pl. firmulíțe