firișor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FIRIȘÓR, firișoare, s. n. Firicel. –
Fir +
suf. -ișor.firișor (Dicționaru limbii românești, 1939)firișór n., pl.
oare. Firicel, firușor. Filament. S. m. V.
firușor.firișor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)firișór s. n.,
pl. firișoáre