firicel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FIRICÉL, firicele, s. n. Diminutiv al lui
fir; firișor, firuț. –
Fir +
suf. -icel.firicel (Dicționaru limbii românești, 1939)firicél n., pl.
e. Fir mic, firișor. Filament.
firicel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)firicél s. n.,
pl. firicéle