firimitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FIRIMITÚRĂ, firimituri, s. f. Bucățică de pâine, de obicei rămasă după ce se taie sau se rupe pâinea;
p. gener. bucată foarte mică dintr-un aliment. [
Var.:
firmitúră s. f.] –
Fărâmă +
suf. -ătură (după
fir).
firimitură (Dicționaru limbii românești, 1939)firimitúră, V.
fărmătură.firimitură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)firimitúră s. f.,
g.-d. art. firimitúrii; pl. firimitúri