firimitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FIRIMITÚRĂ, firimituri, s. f. Bucățică de pâine, de obicei rămasă după ce se taie sau se rupe pâinea;
p. gener. bucată foarte mică dintr-un aliment. [
Var.:
firmitúră s. f.] –
Fărâmă +
suf. -ătură (după
fir).