finister (Dicționar de neologisme, 1986)
FINISTÉR s.n. (Liv.) Promontoriu, cap. [Cf. Finisterre – promontoriu la extremitatea nord-vestică a Europei].
finister (Marele dicționar de neologisme, 2000)
FINISTÉR s. n. promontoriu. (cf. Finisterre)
finister (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
Finister n. 1. cap la N.-V. Spaniei, pe litoralul Atlanticului; 2. numele unui departament francez (în Bretagne) cu 773.000 loc.