finisare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FINISÁRE, finisări, s. f. Acțiunea de
a finisa și rezultatul ei; finisaj. –
V. finisa.finisare (Dicționar de neologisme, 1986)FINISÁRE s.f. Acțiunea de a finisa și rezultatul ei; finisaj; finiție. [<
finisa].
finisare (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)FINISÁRE (‹
finisa)
s. f. Ultima fază sau ultimul grup de faze din procesul tehnologic de fabricație, de confecționare ori de execuție a unui obiect, a unei construcții etc., prin care li se dă aspectul, forma și dimensiunile definitive.
finisare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)finisáre s. f.,
g.-d. art. finisắrii; pl. finisắri