finisa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FINISÁ, finisez, vb. I.
Tranz. A executa ultimele operații asupra unui produs sau a unei lucrări, pentru a le da forma sau aspectul definitiv. – Din
fr. finir (după
finisaj).
finisa (Dicționar de neologisme, 1986)FINISÁ vb. I. tr. A da forma definitivă unui produs sau unei lucrări. [P.i.
-sez. / < fr.
finir].
finisa (Marele dicționar de neologisme, 2000)FINISÁ vb. tr. a da forma definitivă unui produs, unei lucrări. (după fr.
finir)
finisa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)finisá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
finiseáză