finic (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)finíc2,
finíci, s.m. (înv.) ban, filer.
finic (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)finíc (finíci), s. m. –
1. Palmier, curmal. –
2. Fenix.
Ngr. φοίνιξ, prin intermediul
sl. finikŭ (
cf. Vasmer,
Gr., 60).
Sec. XVIII,
înv. –
Der. finică, s. f. (
înv., curmală);
finicet, s. n. (
înv., pădure de palmieri).
finic (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)fínic (fínici), s. m. – Centimă dintr-o coroană austriacă.
Var. pfenig (
sec. XVII).
Germ. Pfennig (DAR).
Trans.,
înv.finic (Marele dicționar de neologisme, 2000)FÍNIC, -Ă adj. finez. ◊ (s. f.) limba fineză. (< germ.
finnisch, lat.
finnicus)
finic (Dicționaru limbii românești, 1939)finíc m. (vsl.
finikŭ, ngr.
finix, vgr.
phoînix).
Vechĭ. Fenice, curmal (
phóenix dactilífera). Fenice, o pasăre din poveștĭ. Purpură.
finic (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)FINIC, Golful ~, golf al
M. Baltice, cuprins între coastele sudice ale Finlandei și cele nordice ale Estoniei; acoperit cu gheață în perioada nov.-apr.; numeroase
ins.; aici se varsă
fl., Neva și Narva; 30 mii km
2. Lungime: 400 km. Lățimea la întrare: 70 km.
Ad. max.: 115
m. Țărmuri crestate și joase. Porturi
pr.: Sank Petersburg, Tallinn, Helsinki.
finic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)finic m. (învechit)
Bot. curmal. [De origină slavo-greacă].