finiș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FÍNIȘ, finișuri, s. n. Parte finală a unei curse sportive, parcursă cu efort maxim în vederea obținerii unei performanțe cât mai bune. – Din
engl.,
fr. finish.finiș (Dicționar de neologisme, 1986)FÍNIȘ s.n. 1. Linia de sosire la o probă de alergări, curse etc.
2. Partea finală a unei probe; capacitatea unui sportiv de a sfârsi puternic o întrecere. [< engl., fr.
finish].
finiș (Marele dicționar de neologisme, 2000)FÍNIȘ s. n. 1. linia de sosire la o probă de alergări, curse etc. 2. partea finală a unei probe; capacitatea unui sportiv de a termina în forță o întrecere. (< engl., fr.
finish)
finiș (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)FINIȘ, com. în
jud. Bihor în
Depr. Beiuș; 3.688
loc. (1995). Păstrăvărie.
Prelucr. lemnului.
finiș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fíniș s. n.,
pl. fínișuri