filozofa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FILOZOFÁ, filozofez, vb. I.
Intranz. (
Fam.) A face reflecții asupra problemelor vieții. – Din
fr. philosopher, lat. philosophari.filozofa (Dicționar de neologisme, 1986)FILOZOFÁ vb. I. intr. (
Fam.) A face filozofie, a face reflecții asupra vieții și asupra aspectelor ei. [Var.
filosofa vb. I. / cf. fr.
philosopher, lat.
philosophari].
filozofa (Marele dicționar de neologisme, 2000)FILOZOFÁ vb. intr. a face reflecții asupra vieții și aspectelor ei. (< fr.
philosopher, lat.
philosophari)
filozofa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)filozofá v. filosofáfilozofà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)filozofà v.
1. a trata despre materii filozofice;
2. a raționa prea subtil, a disputa în vânt.