filozof (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FILOZÓF, -OÁFĂ, filozofi, -oafe, s. m. și
f. 1. Persoană care se ocupă cu filozofia, care studiază și prelucrează problemele fundamentale ale filozofiei, care are o concepție proprie în domeniul filozofiei; gânditor.
2. (
Pop.) Om învățat, priceput în toate;
spec. astrolog.
3. Persoană care are o atitudine înțeleaptă față de viață. [
Var.:
filosóf, -oáfă s. m. și
f.] – Din
ngr. philósophos, fr. philosophe.filozof (Dicționar de neologisme, 1986)FILOZÓF, -OÁFĂ s.m. și f. 1. Specialist în filozofie; gânditor.
2. (
Fig.) Înțelept; om echilibrat. [Pl.
-ofi, -oafe, var.
filosof, -oafă s.m.f. / < fr.
philosophe, cf. lat.
philosophus, gr.
philosophos <
philos – prieten,
sophia – înțelepciune].
filozof (Marele dicționar de neologisme, 2000)FILOZÓF, -OÁFĂ s. m. f. 1. specialist în filozofie; gânditor. 2. (fig.) înțelept; om echilibrat. (< fr.
philosophe, lat.
philosophus, gr.
philosophos)
filozof (Dicționaru limbii românești, 1939)*filozóf, V.
filosof.filozof (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)FILOZÓF, -OÁFĂ (‹
ngr.,
fr.,
lat.)
s. m. și
f. 1. Persoană care se ocupă sistematic cu studiul filozofiei, care are ca profesiune filozofia; persoană cu o concepție filozofică proprie, gânditor. Termenul a fost folosit pentru prima dată de Pitagora spre a se numi astfel pe sine, refuzând, din modestie, numele de „înțelept” (
gr. sophos). Ulterior, a denumit pe cel ce se dedică filozofiei sau se ocupă cu filozofia, în sens moral, ca mod de viață. Din Antichitate și până în
sec. 18, a fost sinonim cu
savant. În Evul Mediu, alchimiștii erau numiți
f., iar în
sec. 18, termenul este aplicat intelectualilor partizani ai rațiunii, ai „luminilor” (Voltaire, Diderot, Rousseau, D’Alembert, D’Holbach).
2. Fig. Persoană cu o atitudine înțeleaptă, echilibrată față de viață.
filozof (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)filozóf v. filosóffilozof (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)filozof m.
1. cel ce cercetează cauzele și principiile lucrurilor;
2. cel ce se consacră studiului înțelepciunii;
3. om care trăiește liniștit și retras;
4. învățat în genere:
5. în graiul popular, cititor de stele:
dacă veni filozoful, îl puse la stele ISP.;
6. incredul, sceptic.