filotimie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FILOTIMÍE s. f. (
Înv.)
1. Dărnicie, generozitate.
2. Ambiția de a dobândi stima și prețuirea oamenilor. – Din
ngr. filotimia.filotimie (Dicționaru limbii românești, 1939)*filotimíe f. (ngr.
filotimía, d.
filos, amic, și
timi, onoare).
Fam. Amabilitate, generozitate:
plătește fie-care după filotimie.filotimie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)filotimíe (
înv.)
s. f.,
art. filotimía, g.-d. filotimíi, art. filotimíeifilotimie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)filotimie f.
pop. ambițiune, amor propriu:
mă atingi la filotimie AL. [Gr.mod.].