filotim (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FILÓTIM, -Ă, filotimi, -e, adj.,
s. n. (
Înv.)
1. Adj. (Despre oameni) Generos, darnic, galanton.
2. S. n. Filodormă. [
Acc. și:
filotím] – Din
ngr. filótimos.filotim (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)filótim (-mi), adj. – Generos, darnic, galanton. –
Mr. filotim. Ngr. φιλότιμος (DAR; Gáldi 191).
Sec. XVIII. –
Der. filotim, s. n. (dar; filodormă),
sec. XIX,
înv.;
filotimie, s. f. (generozitate, blîndețe), din
ngr. φιλοτιμία;
filotimisi, vb. refl. (a da dovadă de generozitate, a se purta cu galanterie), din
ngr. φιλοτιμέω, aorist φιλοτίμησα (Graur,
BL, IV, 79).
filotim (Dicționaru limbii românești, 1939)*filótim, -ă adj. (ngr.
filótimos).
Fam. Amabil, generos. Adv. În mod amabil, generos. S. n., pl.
e. Despăgubire p. cedarea unuĭ comerciŭ, unuĭ contract.
filotim (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)filótim1 (
înv.)
adj. m.,
pl. filótimi; f. filótimă, pl. filótimefilotim (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)filótim2 (
înv.)
s. n.,
pl. filótimefilotim (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)filotim a. ambițios:
om cinstit și filotim CAR. ║ n. îndemnizare (termen juridic ieșit din uz):
posesorul moșiei este dator a-mi număra 660 galbeni drept filotim AL. [Gr. mod.].