filonichie - explicat in DEX

filonichie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FILONICHÍE, filonichii, s. f. (Înv.) Discuție aprinsă; ceartă, dispută. – Din ngr. filonikía.

filonichie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
filonichíe (filonichíi), s. f. – Dispută, ceartă. – Mr. filunichie. Ngr. φιλονειϰία (Gáldi 190). Sec. XVIII, înv. – Der. filonichisi, vb. (a se certa), din ngr. φιλονειϰέω, aorist φιλονείϰησα.

filonichie (Dicționaru limbii românești, 1939)
*filonichíe f. (ngr. filonikia). Vechĭ. Gust de ceartă, de dispută.

filonichie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
filonichíe (înv.) s. f., art. filonichía, g.-d. art. filonichíei; pl. filonichíi, art. filonichíile

filonichie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
filonichie f. dispută: gustul filonichie n’are. [Gr. mod.].