filon - explicat in DEX

filon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FILÓN, filoane, s. n. Zăcământ cu aspect de plăci format în crăpăturile scoarței pământului prin consolidarea magmei sau prin depunerea unor minerale aflate în soluție în apele termale; vână. – Din fr. filon.

filon (Dicționar de neologisme, 1986)
FILÓN s.n. Depunere a unui minereu în crăpăturile scoarței pământești. [< fr. filon, it. filone].

filon (Marele dicționar de neologisme, 2000)
FILÓN s. n. 1. depunere a unui minereu în crăpăturile rocilor din scoarța terestră; vână. 2. (fig.) sursă, izvor, origine. (< fr. filon)

filon (Dicționaru limbii românești, 1939)
*filón n., pl. oane (fr. filon, d. fil, fir). Barb. Vînă de metal în pămînt.

filon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
filón s. n., pl. filoáne

filon (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
filon n. 1. șir neîntrerupt de mineraiu metalic în interiorul pământului: un filon de aramă; 2. fig. orice izvor de bogăție.