fief (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FIÉF, fiefuri, s. n. (În evul mediu) Feudă; drept de proprietate asupra unei feude. ♦
Fig. Zonă de influență absolută sau preponderentă.
Fief electoral. – Din
fr. fief.fief (Dicționar de neologisme, 1986)FIÉF s.n. Feudă; proprietate asupra unei feude. ♦ (
Fig.) Posesiune exclusivă, absolută. [Pron.
fi-ef. / < fr.
fief].
fief (Marele dicționar de neologisme, 2000)FIÉF s. n. 1. feudă. 2. (fig.) teritoriu, posesiune exclusivă, absolută. ♦ ~ electoral = zonă în care un partid sau un personaj politic se bucură de o mare popularitate în rândul alegătorilor. (< fr.
fief)
fief (Dicționaru limbii românești, 1939)*fiéf n., pl.
e și
urĭ (fr.
fief. V.
feud). Feud.
fief (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fiéf s. n.,
pl. fiéfuri (fi-e-)