fierar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FIERÁR, fierari, s. m. 1. Muncitor care se îndeletnicește cu prelucrarea la cald a fierului sau a altor metale; faur
2, făurar
2, covaci, covali.
2. (Adesea determinat prin „ betonist”) Muncitor specializat în fasonarea și în montarea armăturilor pentru betonul armat. – Din
lat. ferrarius.fierar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fierár (fie-) s. m.,
pl. fierárifierar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fierar m.
1. cel ce lucrează sau vinde fier;
2. cel ce potcovește cai. [Lat. FERRARIUS].