fiecine (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FIECÍNE pron. nehot. (
Pop.) Fiecare, oricare ființă; fitecine. [
Pr.:
fi-e-. –
Var.: fieșcine, fieștecine
pron. nehot.] –
Fie1 +
cine.fiecine (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fiecíne (
înv.)
(fi-e-) pr.,
g.-d. fiecúi