fetiță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FETÍȚĂ, fetițe, s. f. Diminutiv al lui fată; fată mică, fată tânără; fetișoară, fetică. ♦ Fiică tânără (în raport cu părinții ei). –
Fată +
suf. -iță.fetiță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fetíță s. f.,
g.-d. art. fetíței; pl. fetíțe