fetesc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FETÉSC, -EÁSCĂ, fetești, adj.,
s. f. 1. Adj. (Rar) Care aparține fetei, privitor la fată.
2. S. f. Numele a două soiuri autohtone de viță de vie, care produc vinuri de calitate superioară;
p. ext. vin produs din strugurii acestor două soiuri de viță de vie.
Fetească albă. Fetească neagră. –
Fată +
suf. -esc.fetesc (Dicționaru limbii românești, 1939)1) fetésc, -eáscă adj. De fată:
haĭne feteștĭ.fetesc (Dicționaru limbii românești, 1939)2) fetésc v. intr. Trăĭesc ca o fată (staŭ nemăritată).
fetesc (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)FETÉSC, -EÁSCĂ (‹
localit. Fetești)
adj.,
s. f. 1. Adj. De fată, caracteristic fetelor.
2. S. f. (
VITICULT.)
F. albă = soi românesc de viță de vie, cu ciorchini mici, cilindrici și boabe dese, neomogene, verzi-ruginii; produce vinuri de calitate superioară.
F. neagră = soi românesc de viță de vie, cu ciorchini mijlocii, cilindrici și boabe dese, de culaore neagră; produce vinuri roșii superioare. ◊
F. regală = soi românesc de viță de vie, cu ciorchini cilindrici, boabe mici, sferice, dese de culoare galben-verzuie; produce vinuri albe superioare, deosebit de fine.
fetesc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fetésc adj. m.,
f. feteáscă; pl. m. și
f. fetéștifetesc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fetesc a. de fată:
haine fetești.