feti (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FETÍ, fetesc, vb. IV.
Intranz. (
Pop.) A petrece ca fată timpul de când iese la horă până când se mărită. – Din
fată.feti (Marele dicționar de neologisme, 2000)FET(I)- elem. feto-.
feti (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)FETI (FETTI), Domenico (1589-1623), pictor italian. Emul al lui Caravaggio. Tablouri de gen, de mici dimensiuni într-o cromatică bogată, reprezentând Parabolele din „Vechiul Testament” („Înmulțirea pâinilor”, „Oaia rătăcită”, „Fuga în Egipt”, „Fiul risipitor”).
feti (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)fetí, vb. intranz. – A fi fecioară: „Măritată-i bine-a si, / Da-i mai bine a fetí” (Memoria 2001: 111). – Din fată + -i.
feti (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fetí (a ~) (
pop.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. fetésc, imperf. 3
sg. feteá; conj. prez. 3
să feteáscă