fetică - explicat in DEX

fetică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FETÍCĂ s. f. 1. (Pop. și fam.) Fetiță. 2. Plantă erbacee cu flori mici, albe-albăstrui, ale cărei frunze, de formă ovală, sunt consumate ca salată (Valerianella olitoria). – Fată + suf. -ică.

fetică (Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, 1981 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
fetícă s. f., pl. fetici (fetice)

fetică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
fetícă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. fetícăi, pl. fetíci

fetică (Dicționaru limbii românești, 1939)
fetícă f., pl. ĭ. Fată mică. Salata mĭeluluĭ un fel de valeriană din care se face salată (valerianélla [saŭ fédia] olitória).

fetică (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
FETÍCĂ (‹ fată) s. f. (BOT.) Denumire dată plantelor erbacee anuale din genul Valerianella, familia valerianaceelor, cu tulpini ramificate dicotomic și flori hermafrodite, albe-albăstrui, grupate în capitul. Frunzele unei specii sunt folosite ca salată.

fetică (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
fetică f. 1. fată mică; 2. plantă ce constitue o excelentă salată de iarnă (Valerianella): vine cimbrul dela munte cu fetica dela vie AL.