fetid (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FETÍD, -Ă, fetizi, -de, adj. Care exală un miros puternic și respingător. – Din
fr. fétide, lat. foetidus.fetid (Dicționar de neologisme, 1986)FETÍD, -Ă adj. Cu miros greu, respingător. [< fr.
fétide, cf. lat.
foetidus].
fetid (Marele dicționar de neologisme, 2000)FETÍD, -Ă adj. care exală un miros greu, respingător. (< fr.
fétide, lat.
foetidus)
fetid (Dicționaru limbii românești, 1939)*fétid, -ă adj. (lat.
fóetidus, var. din
pútidus, puturos). Foarte puturos:
un miros fetid de cadavru.fetid (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fetíd adj. m.,
pl. fetízi; f. fetídă, pl. fetídefetid (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fetid a. cu miros neplăcut.