fetișism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FETIȘÍSM s. n. Faptul de a venera fetișuri, cultul fetișurilor. ♦
Fig. Venerație exagerată, lipsită de discernământ, față de o idee, de un principiu etc. – Din
fr. fétichisme.fetișism (Dicționar de neologisme, 1986)FETIȘÍSM s.n. Formă timpurie a religiei în comuna primitivă, constând în adorarea fetișurilor, ca divinități. ♦ (
Fig.) Adorație oarbă, nemotivată față de un principiu, de o concepție etc. ◊ (
Ec.)
Fetișismul mărfii = reprezentare denaturată, falsă pe care oamenii și-o formează despre mărfuri în condițiile relațiilor bazate pe proprietatea privată, atribuindu-le însușiri care în realitate provin din raporturile sociale dintre oameni. [< fr.
fétichisme].
fetișism (Marele dicționar de neologisme, 2000)FETIȘÍSM s. n. 1. formă timpurie a religiei în comuna primitivă, adorarea fetișurilor. 2. reprezentare denaturată a unor raporturi sociale, transformarea inconștientă a acestora în raporturi între lucruri, cărora li se atribuie însușiri (supra)naturale inerente. 3. (fig.) adorație oarbă, nemotivată. 4. perversiune sexuală (la bărbați), constând în a privi și colecționa obiecte ale persoanei iubite. (< fr.
fétichisme)
fetișism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fetișísm s. n.fetișism (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fetișism n.
1. cultul fetișilor;
2. fig. venerațiune exagerată.