fenta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FENTÁ, fentez, vb. I.
Tranz. (Sport) A deruta pe adversar prin fente
1;
p. ext. a păcăli, a minți, a înșela. – Din
fr. feinter.fenta (Dicționar de neologisme, 1986)FENTÁ vb. I. tr., intr. (
Sport) A face o mișcare menită să-l deruteze pe adversar; a fanda (la scrimă). [< fr.
feinter].
fenta (Marele dicționar de neologisme, 2000)FENTÁ vb. tr., intr. (sport) a face o mișcare menită să-l deruteze pe adversar; (p. ext.) a păcăli, a înșela. (< fr.
feinter)
fenta (Dicționar de argou al limbii române, 2007)fenta, fentez v. t. a înșela, a păcăli
fenta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*fentá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
fenteáză