fenotip (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FENOTÍP s. n. (
Biol.) Ansamblu de însușiri și caractere care se manifestă în mod vizibil la un individ și care este determinat de baza ereditară și de condițiile de mediu. – Din
fr. phénotype.fenotip (Dicționar de neologisme, 1986)FENOTÍP s.n. (
Biol.)
1. Totalitatea însușirilor caracteristice ale unui organism, care s-au format în procesul dezvoltării individuale.
2. Subunitate a speciei care cuprinde populații diferențiate prin particularitățile fenologice. [< fr.
phénotype, cf. gr.
phainein – a apărea,
typos – tip].
fenotip (Marele dicționar de neologisme, 2000)FENOTÍP s. n. (biol.) totalitatea însușirilor și caracterelor vizibile ale unui organism, rezultat al interacțiunii dintre genotip și mediu. (< fr.
phénotype)
fenotip (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fenotíp s. n.