felurime (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FELURÍME, felurimi, s. f. Diversitate, varietate (de obiecte, ființe, fenomene etc.). ◊
Loc. adv. (
Înv.)
În felurimi sau (neobișnuit)
pe felurime = în diferite feluri. [
Var.: (
înv. și
reg.)
feliuríme s. f.] –
Fel +
suf. -ime.felurime (Dicționaru limbii românești, 1939)feluríme f. (d.
fel). Diversitate, fel de fel:
o felurime de lucrurĭ, felurimĭ de lucrurĭ.felurime (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)feluríme s. f.,
g.-d. art. felurímii; pl. felurímifelurime (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)felurime f. tot felul, varietate.