felurit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FELURÍT, -Ă, feluriți, -te, adj. Variat, divers; diferit, deosebit (de altceva). [
Var.: (
reg.)
feliurít, -ă adj.] –
V. feluri.felurit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)felurít adj. m., pl.
feluríți; f.
felurítă, pl.
feluríte; g.-d. pl. (antepus, neprecedat de alt determinant cu formă cauzală marcată)
felurítor / ac. m.
a, la feluríți, f.
a, la feluríte (opiniile feluritor oameni / acestor feluriți oameni, a feluriți oameni)felurit (Dicționaru limbii românești, 1939)felurít, -ă adj. Divers, de tot felu:
felurițĭ oamenĭ. Adv. În mod felurit.
felurit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)felurit a. de tot felul.