felonie - explicat in DEX

felonie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FELONÍE s. f. (Franțuzism) Act de trădare, lipsă de loialitate de care se făcea vinovat vasalul față de seniorul său. ♦ P. gener. Trădare, infidelitate. – Din fr. félonie.

felonie (Dicționar de neologisme, 1986)
FELONÍE s.f. 1. (Franțuzism) Călcare a jurământului, a credinței, trădare, infidelitate. 2. (Ist.) Călcare de către un vasal a jurământului făcut către senior. [Gen. -iei. / < fr. félonie, it. fellonia].

felonie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
FELONÍE s. f. 1. încălcare de către un vasal a jurământului făcut către senior. 2. lipsă de loialitate; trădare, infidelitate. (< fr. félonie)

felonie (Dicționaru limbii românești, 1939)
*feloníe f. (fr. félonie, d. félon, trădător, necredincĭos). Trădare, necredință, hainie.

felonie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
feloníe (livr.) s. f., art. felonía, g.-d. feloníi, art. feloníei

felonie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
felonie f. revolta vasalului în contra suzeranului său, trădare: numind orice lovire piezișă felonie AL.