felon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FELÓN, feloane, s. n. Pelerină scurtă pe care preotul o îmbracă (pe cap) peste celelalte veșminte, când oficiază slujba. – Din
sl. felonŭ.felon (Dicționar de neologisme, 1986)FELÓN, -Ă adj. (
Franțuzism) Neloial, trădător. [< fr.
félon].
felon (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)felón (feloáne), s. n. – Pelerină scurtă de preot. –
Mr. filone. Ngr. φελόνιον (Murnu 25), prin intermediul
ngr. φελόνι și în parte, din
sl. felonŭ.felon (Marele dicționar de neologisme, 2000)FELÓN, -Ă adj. neloial, trădător. (< fr.
félon)
felon (Dicționaru limbii românești, 1939)felón n., pl.
oane (ngr.
felóni, [vsl.
felonŭ, rus.
felónĭ], d. vgr.
phelónion, phenóles și
phainóles, manta, de unde vine și lat.
paenula, chepeneag. V.
pănură). Haĭna cea de mare ceremonie (lungă, fără mînicĭ [!] și brodată cu aur) pe care preutu [!] ortodox o poartă peste stihar. V.
odăjdiĭ.felon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)felón s. n.,
pl. feloánefelon (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)felon n. vestmânt bisericesc (numit și
sfită) în forma unui con trunchiat, ce preotul îmbracă la leturghie peste stihar. [Gr. mod. FELÓNI].