februarie - explicat in DEX

februarie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FEBRUÁRIE s. m. A doua lună a anului; faur¹, făurar¹. [Pr.: -bru-a-. – Var.: (înv.) február s. m.] – Din lat. februarius.

februarie (Dicționar de neologisme, 1986)
FEBRUÁRIE s.m. A doua lună a anului; făurar. [Pron. -bru-a-, var. februar, fevruarie s.m. / < lat. februarius].

februarie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
FEBRUÁRIE s. m. a doua lună a anului; făurar. (< lat. fébruarius)

februarie
februárie s.m. invar. A doua lună a anului, care urmează după ianuarie și care are 28 de zile în anii comuni și 29 de zile în anii bisecți; (pop.) faur¹, făurar¹. • sil. -bru-a-. și (înv.) februar s.m. / <lat. fĕbrŭarĭus, -ii. (DEXI – „Dicționar explicativ ilustrat al limbii române”, Ed. Arc & Gunivas, 2007)

februarie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
februárie (fe-bru-a-ri-e) s. m., g.-d. lui februárie; abr. febr.; II /.02./-02-

februarie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
Februarie m. a doua lună a anului, numită de popor Făurar sau luna lui Faur. [Și Fevruarie: de origină slavo-greacă].

februarie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
FEBRUÁRIE s. m. A doua lună a anului; faur¹, făurar¹. [Pr.: -bru-a-. — Var.: (înv.) február s. m.] — Din lat. februarius.