feculă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FECÚLĂ s. f. Amidon extras din turberculii de cartofi, din rădăcinile de manioc etc., folosit în alimentație. [
Acc. și:
féculă] – Din
fr. fécule, lat. faecula.feculă (Dicționar de neologisme, 1986)FECÚLĂ s.f. Amidon extras din tuberculii de cartofi, din rădăcinile de manioc etc. [< fr.
fécule, cf. lat.
faecula].
feculă (Marele dicționar de neologisme, 2000)FECÚLĂ/FÉCULĂ s. f. amidon din tuberculii de cartofi, din rădăcinile de manioc etc. (< fr.
fécule, lat.
faecula)
feculă (Dicționaru limbii românești, 1939)*féculă f., pl.
e (lat.
fáecula, dim. d.
faex, faecis, drojdie. V.
fecal). Amidonu din cartofĭ și din cereale.
feculă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!fecúlă s. f.,
g.-d. art. fecúlei; (sorturi)
pl. fecúlefeculă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)feculă f. praf alb ce se scoate din amidon și din cartofi.
feculă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FECÚLĂ, (
2)
fecule, s. f. 1. Amidon extras din turberculii de cartofi, din rădăcinile de manioc etc., folosit în alimentație.
2. Sortiment de feculă (1). [
Acc. și:
féculă] — Din
fr. fécule, lat. faecula.