fecĭoresc - explicat in DEX

fecioresc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FECIORÉSC¹, -EÁSCĂ, feciorești, adj. Care aparține fecioarei (1), privitor la fecioară; p. ext. feciorelnic. – Fecioară + suf. -esc.

fecioresc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FECIORÉSC², -EÁSCĂ, feciorești, adj. Care aparține feciorilor (2), privitor la feciori, specific feciorilor. Dans fecioresc. ♦ (Substantivat, f.) Nume dat mai multor dansuri populare în care băieții execută unele figuri de virtuozitate; melodie după care se execută aceste dansuri. – Fecior + suf. -esc.

fecioresc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
feciorésc adj. m., f. fecioreáscă; pl. m. și f. fecioréști

fecioresc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
fecioresc a. 1. de fecioară: sân fecioresc; 2. de fecior: port fecioresc.

fecioresc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
FECIORÉSC¹, -EÁSCĂ, feciorești, adj. Care aparține fecioarei (1), privitor la fecioară; p. ext. feciorelnic. — Fecioară + suf. -esc.

fecioresc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
FECIORÉSC², -EÁSCĂ, feciorești, adj. Care aparține feciorilor (2), privitor la feciori, specific feciorilor. Dans fecioresc. ♦ (Substantivat, f., art.) Nume dat mai multor dansuri populare în care băieții execută unele figuri de virtuozitate; melodie după care se execută aceste dansuri. — Fecior + suf. -esc.

fecĭoresc (Dicționaru limbii românești, 1939)
1) fecĭorésc, -eáscă adj. De fecĭoară, virginal. Trans. De fecĭor (de flăcăŭ).

fecĭoresc (Dicționaru limbii românești, 1939)
2) fecĭorésc v. intr. Trăĭesc ca fecĭoară. Trăĭesc ca fecĭor, duc vĭața de flăcăŭ.