fecĭorelnic - explicat in DEX

feciorelnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FECIORÉLNIC, -Ă, feciorelnici, -ce, adj. (Ca) de fecioară (1), specific fecioarei; fig. neprihănit, nepătat, nevinovat, imaculat, curat, cast, virginal, fecioresc¹. – Fecioară + suf. -elnic.

feciorelnic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
feciorélnic adj. m., pl. feciorélnici; f. feciorélnică, pl. feciorélnice

feciorelnic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
FECIORÉLNIC, -Ă, feciorelnici, -ce, adj. (Ca) de fecioară (1), specific fecioarei; fig. neprihănit, nepătat, nevinovat, cast, fecioresc¹. — Fecioară + suf. -elnic.

fecĭorelnic (Dicționaru limbii românești, 1939)
fecĭorélnic, -ă adj. Fecĭoresc, virginal. Adv. Ca o fecĭoară.