fațadă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FAȚÁDĂ, fațade, s. f. Fiecare dintre părțile exterioare verticale ale unei clădiri, ale unui monument;
spec. partea dinspre stradă sau partea unde se găsește intrarea principală a unei clădiri. ◊
Loc. adj. De fațadă = de formă, pentru a salva aparențele. – Din
fr. façade (refăcut după
față).