făt (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FĂT, feți, s. m. 1. Produs de concepție din uterul mamiferelor, din momentul când începe a avea mișcări proprii și formele caracteristice speciei și până când se naște; fetus.
2. (
Pop. și poetic) Fecior, fiu; băiat, copil. ◊ (
Pop.)
Fătul meu, formulă cu care un bătrân se adresează cu afecțiune, bunăvoință etc. unui tânăr. ♦
Făt-Frumos = erou principal din basme, înzestrat cu frumusețe fizică și morală, cu bunătate, curaj și vitejie ieșite din comun;
p. gener. (ca nume comun) băiat, tânăr sau bărbat deosebit de frumos. (
Pop.)
Făt-logofăt = copil cu însușiri (fizice) deosebite, minunate. –
Lat. fetus.