fasona (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FASONÁ, fasonez, vb. I.
Tranz. A da unui obiect o anumită formă (în urma unui proces de prelucrare). ♦
Fig. (Rar) A forma, a modela caracterul, personalitatea etc. cuiva. – Din
fr. façonner.fasona (Dicționar de neologisme, 1986)FASONÁ vb. I. tr. 1. A da formă, fason unui lucru.
2. (
Fig.) A modela caracterul cuiva. [< fr.
façonner].
fasona (Marele dicționar de neologisme, 2000)FASONÁ vb. tr. 1. a da o anumită formă unui lucru. ◊ a prelucra prin deformare plastică un material, în vederea realizării unui obiect de o anumită formă. 2. (fig.) a modela caracterul cuiva. (< fr.
façonner)
fasona (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fasoná (a ~) vb.,
ind. prez. 3
fasoneázăfasonà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fasonà v.
1. a da un fason, o formă particulară;
2. fig. a forma spiritul.
fasona (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FASONÁ, fasonez, vb. I.
Tranz. A da unui obiect o anumită formă (în urma unui proces de prelucrare). ♦
Fig. (Rar) A forma, a modela caracterul, personalitatea etc. cuiva. — Din
fr. façonner.