fascinație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FASCINÁȚIE, fascinații, s. f. Atracție irezistibilă pe care o provoacă cineva sau ceva prin însușiri ieșite din comun. [
Var.:
fascinațiúne s. f.] – Din
fr. fascination, lat. fascinatio.fascinație (Dicționar de neologisme, 1986)FASCINÁȚIE s.f. Acțiunea de a fascina; (
fig.) atracție, vrajă, captivare. [Gen.
-iei, var.
fascinațiune s.f. / < fr.
fascination, lat.
fascinatio].
fascinație (Marele dicționar de neologisme, 2000)FASCINÁȚIE s. f. atracție irezistibilă pe care o provoacă cineva sau ceva. (< fr.
fascination, lat.
fascinatio)
fascinație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fascináție (-ți-e) s. f.,
art. fascináția (-ți-a), g.-d. art. fascináției; pl. fascináții, art. fascináțiile (-ți-i-)fascinație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FASCINÁȚIE, fascinații, s. f. Atracție irezistibilă pe care o provoacă cineva sau ceva prin însușiri ieșite din comun. [
Var.:
fascinațiúne s. f.] — Din
fr. fascination, lat. fascinatio,