fascie - explicat in DEX

fascie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FÁSCIE¹, fascii, s. f. 1. (La pl.) Mănunchi de nuiele de mesteacăn, legat cu o curea, având la mijloc, în partea superioară, o secure și purtat de lictorii care însoțeau pe unii magistrați romani. 2. Fascină. – Din lat. fascis.

fascie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FÁSCIE², fascii, s. f. (Anat.) Foiță care acoperă mușchii sau alte regiuni anatomice. – Din lat. fascia.

fascie (Dicționar de neologisme, 1986)
FÁSCIE s.f. 1. (Ist.) Mănunchi de nuiele legat cu o curea în jurul unei securi, purtat în Roma antică de lictorii care însoțeau pe dictatori, consuli etc. 2. Fașină. 3. Strat de țesut conjunctiv situat sub piele sau între mușchi. 4. (Herald.) Figură orizontală având lățimea ceva mai puțin de 1/3 din lățimea scutului. [Gen. -iei. / < lat. fascis].

fascie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
FÁSCIE¹ s. f. 1. mănunchi de nuiele legat cu o curea în jurul unei securi, simbol al puterii, purtat în Roma antică de lictorii care însoțeau pe dictatori, consuli etc. 2. fașină. 3. (herald.) figură orizontală având lățimea ceva mai puțin de 1/3 din lățimea scutului. (< lat. fascis)

fascie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
FÁSCIE² s. f. (anat.) strat de țesut conjunctiv situat sub piele sau între mușchi. (< fr., lat. fascia)

fascie
fáscie¹ s.f. 1 (ist.; la pl.) Mănunchi de nuiele legat cu o curea în jurul a două securi, simbol al autorității statale, purtat în Roma antică de lictorii care îi însoțeau pe dictatori, consuli, magistrați romani etc., cu care se aplicau sancțiuni imediate (bătaia sau decapitarea). 2 Fascină. Soldații aveau pregătite fascii de nuiele să le aștearnă peste șanțuri (CA. PETR.). 3 (herald.) Figură orizontală având lățimea ceva mai mică decât 1/3 din lățimea scutului. • pl. -ii. g.-d. -iei. și (înv.) fásce s.f. / <lat. fascis, -is.

fascie
fascie² s.f. (anat.) Înveliș aponevrotic al mușchiului sau al unei regiuni anatomice, constituit dintr-o membrană conjunctivă fibroasă, care îl separă de tegumente sau care delimitează unele planuri musculare. • pl. -ii. g.-d. -iei. / <lat. fascĭa, -ae, fr. fascia.

fascie (Dicționaru limbii românești, 1939)
*fáscie f. (lat. fascis, m.; it. fascio. V. fascist, fașă). Mănunchiu de nuĭele al lictorilor romanĭ.

fascie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
fáscie (membrană, însemn al lictorilor) (-ci-e) s. f., art. fáscia (-ci-a), g.-d. art. fásciei; pl. fáscii, art. fásciile (-ci-i-)

fascie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
FÁSCIE¹, fascii, s. f. 1. (La pl.) Mănunchi de nuiele de mesteacăn, legat cu o curea în jurul unei securi și purtat de lictorii care însoțeau pe unii magistrați romani. 2. Fascină. — Din lat. fascis.