fasciculă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FASCÍCULĂ, fascicule, s. f. Fiecare dintre părțile unei opere unice care se publică în etape succesive (urmând a fi reunite într-un tot după apariția integrală a lucrării). ♦ Broșură conținând o parte, un capitol dintr-un roman publicat în fragmente succesive;
p. gener. broșură. ♦ Coală de tipografie fălțuită. [
Var.:
fascícolă s. f.] – Din
fr. fascicule.fasciculă (Dicționar de neologisme, 1986)FASCÍCULĂ s.f. Ansamblu format din mai multe foi imprimate; parte a unei lucrări publicate în fragmente succesive. [Var.
fascicolă s.f.,
fascicul s.n. / < fr.
fascicule, cf. lat.
fasciculus].
fasciculă (Marele dicționar de neologisme, 2000)FASCÍCULĂ s. f. ansamblu format din mai multe foi imprimate; parte a unei lucrări publicate în fragmente succesive. (< fr.
fascicule)
fasciculă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fascículă (parte dintr-o tipăritură)
s. f.,
g.-d. art. fascículei; pl. fascícule; abr. fasc.fasciculă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fasciculă f. făscioară.
fasciculă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FASCÍCULĂ, fascicule, s. f. Fiecare dintre părțile unei opere unice care se publică în etape succesive (urmând a fi reunite într-un tot după apariția integrală a lucrării). ♦ Broșură conținând o parte, un capitol dintr-un roman publicat în fragmente succesive;
p. gener. broșură. ♦ Coală de tipografie fălțuită. [Var.:
fascícolă s. f.] — Din
fr. fascicule.