fascicul - explicat in DEX

fascicul (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FASCÍCUL, fascicule, s. n. Grup format din mai multe elemente de același fel, așezate în formă de mănunchi. ◊ (Mat.) Fascicul de drepte = totalitatea dreptelor care trec prin același punct fix. ♦ (Fiz.) Mănunchi de raze luminoase sau vizuale cu secțiune bine delimitată; ansamblu de particule aflate în mișcare ordonată. ♦ (Anat.) Grup de fibre care au aceeași așezare și aceeași distribuție. ♦ (Bot.) Țesut conducător format din fibre care străbat în același sens părțile unei plante. [Var.: fascícol s. n.] – Din fr. fascicule, lat. fasciculus.

fascicul (Dicționar de neologisme, 1986)
FASCÍCUL s.n. 1. Mănunchi, reuniune de mai multe obiecte, lucruri etc. de același fel. ◊ Fascicul de raze = mănunchi de raze vizuale care străbat prin același punct; fascicul luminos = totalitatea razelor de lumină care trec printr-o anumită regiune din spațiu; (mat.) fascicul de drepte = figură formată din mai multe drepte care trec prin același punct. ♦ (Anat.) Grup de fibre musculare, nervoase sau conjunctive având același traiect și aceeași distribuție. ♦ Țesut vegetal conducător, format din fibre lemnoase și liberiene care străbat tulpina, ramurile și frunzele. 2. V. fasciculă. [Pl. -le, (s.m.) -li, var. fascicol s.n. / < fr. fascicule, cf. lat. fasciculus – mic mănunchi].

fascicul (Marele dicționar de neologisme, 2000)
FASCÍCUL s. n. 1. mănunchi, reunire de mai multe obiecte, lucruri de același fel. ◊ mănunchi de radiații, de proveniență comună, care străbat prin același punct. ♦ (mat.) ~ de drepte = mulțime de drepte care trec printr-un punct fix. ◊ grup de fibre musculare, nervoase sau conjuctive, având același traiect și aceeași distribuție. 2. țesut vegetal conducător, din fibre lemnoase și liberiene care străbat tulpina, ramurile și frunzele. (< fr. fascicule, lat. fasciculus)

fascicul (Dicționaru limbii românești, 1939)
*fascícul n., pl. e, și -lă f., pl. e (lat. fasciculus, d. fascis, fascie; fr. fascicule, m.). Legăturică, snop mic. Cărticică, o parte dintr´un volum: această carte va apărea în fascicule de cîte 16 paginĭ.

fascicul (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
fascícul (mănunchi) s. n., pl. fascícule

fascicul (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
FASCÍCUL, fascicule, s. n. Grup format din mai multe elemente de același fel, așezate în formă de mănunchi. ◊ (Mat.) Fascicul de drepte = totalitatea dreptelor care trec printr-un punct fix. ♦ (Fiz.) Mănunchi de raze luminoase sau vizuale cu secțiune bine delimitată; ansamblu de particule aflate în mișcare ordonată. ♦ (Anat.) Grup de fibre care au același traiect și aceeași distribuție. ♦ (Bot.) Țesut vegetal conducător format din fibre lemnoase și liberiene. [Var.: fascícol s. n.] — Din fr. fascicule, lat. fasciculus.