farmacoterapie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FARMACOTERAPÍE s. f. Terapie bazată pe medicamente. – Din
fr. pharmacothérapie.farmacoterapie (Dicționar de neologisme, 1986)FARMACOTERAPÍE s.f. Parte a farmacologiei având ca obiect folosirea medicamentelor în scop terapeutic. [Gen
-iei. / < fr.
pharmacothérapie, cf. gr.
pharmakon – remediu,
therapeia – îngrijire].
farmacoterapie (Marele dicționar de neologisme, 2000)FARMACOTERAPÍE s. f. ramură a farmacologiei, având ca obiect folosirea terapeutică a medicamentelor. (< fr.
pharmacothérapie)
farmacoterapie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)farmacoterapíe s. f.,
art. farmacoterapía, g.-d. farmacoterapíi, art. farmacoterapíeifarmacoterapie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FARMACOTERAPÍE s. f. Terapie bazată pe medicamente. — Din
fr. pharmacothérapie.