farmacopee - explicat in DEX

farmacopee (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FARMACOPÉE, farmacopei, s. f. Manual oficial, cu caracter normativ, folosit în practica farmaceutică, conținând descrierea și indicațiile pentru controlul celor mai importante substanțe și formule farmaceutice, cu scopul de a îndruma prepararea, conservarea și întrebuințarea medicamentelor. – Din fr. pharmacopée.

farmacopee (Dicționar de neologisme, 1986)
FARMACOPÉE s.f. Manual oficial care conține indicațiile pentru controlul produselor farmaceutice, precum și descrierea acestora. [Pron. -pe-e. / < fr. pharmacopée, cf. gr. pharmakon – remediu, poiein – a face].

farmacopee (Marele dicționar de neologisme, 2000)
FARMACOPÉE s. f. tratat care conține indicațiile pentru controlul produselor farmaceutice, precum și descrierea acestora. (< fr. pharmacopée)

farmacopee (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
farmacopée s. f., art. farmacopéea, g.-d. art. farmacopéii; pl. farmacopéi

farmacopee (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
farmacopee f. tractat despre arta de a compune medicamente.

farmacopee (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
FARMACOPÉE, farmacopei, s. f. Tratat care cuprinde datele oficiale privind descrierea și formulele de preparare a medicamentelor, precum și modul lor de conservare și de utilizare. — Din fr. pharmacopée.